Genul liric.

 Anul I. gr. EI 19.09   
     

Manual:

http://ctice.md/public/download.php?id=43Manual , Cl 

LECȚIA I

Manual,  Pag.206 – tabelul TEXTUL POETIC ȘI FIGURILE PE CARE LE CONŢINE

Sarcini- În baza tabelului, elaborați o fișă de portofoliu cu definiția caracteristică, cu 1 exemplu din sursele net + 1 exemplu din textele învățate, (indicați în paranteză opera),după modelul:

Nr.ord	Figura de stil	Definiția de bază	1 exemplu din sursele de documentare	1 exemplu din textele studiate
Figuri fonologice
1	Aliterația
2
...
Figuri morfosintactice
1
2
...
Figuri semantice
1
2
3

Realizați o concluzie cu referire la frecvența/frecvență moderată a unora din ele.

1.      Care sunt ffiguri de stil înâlnite frecvent?

2.      Care au o frecvență moderată?

Ce argumente aveți?

Pentru facilitarea realizarii, utilizati suportul atasat!

FIGURI DE STIL

I. FIGURI DE SUNET

ALITERAŢIA	repetarea unei consoane sau a unui grup de consoane pentru efectul sonor al expresiei	„Prin vulturi vântul viu vuia”
ASONANŢA	repetarea unei vocale sau a unui grup de vocale pentru efectul sonor al expresiei
II. FIGURI DE CONSTRUCŢIE
ENUMERAŢIA	prezentarea detaliată a faptelor sau aspectelor, constând într-o înşiruire de termeni, uneori conferind un sens hiperbolic	„taie un cap, taie două, taie nouzeci şi nouă”
REPETIŢIA (RECURENŢA)	folosirea de mai multe ori a aceluiaşi cuvânt / cuvinte într-un enunţ pentru a întări o idee	„cald aici, cald afară, cald pretutindeni”
ANAFORA	repetarea unui cuvânt la începutul mai multor versuri sau propoziţii din frază	„Pe-un picior de plai Pe-o gură de rai”
EPIFORA	repetarea unui cuvânt la sfârşitul mai multor versuri sau propoziţii din frază	„Se uita la lună Se-nchina la  lună Se ruga la lună...”
PARALELISMUL SINTACTIC	dispunere identică sau asemănătoare a unor construcţii sintactice identice	Ex.: poezia Şi dacă de M. Eminescu
EPANADIPLOZA	repetarea unui cuvânt, grup de cuvinte la începutul şi la sfârşitul unor unităţi sintactice, versuri.	„Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare”
CHIASMUL	permutarea unor cuvinte cu schimbarea sensului	„Unii trăiesc ca să uite, alţii uită ca să poată trăi.”
ELIPSA	elidarea unui cuvânt subînţeles, enunţat anterior	„Când citea o carte, când alta.”
INVERSIUNEA (ANASTROFA)	schimbarea topicii normale a cuvintelor dintr-o propoziţie	„Porni luceafărul.” „limpezi depărtări”
POLIPTOTONUL	repetarea aceluiaşi cuvânt în forme flexionare diferite	„E stăpânul fără margini peste marginile lumii”
III. FIGURI DE ADRESARE
EXCLAMAŢIA RETORICĂ	exprimarea spontană a unui puternic sentiment prin expresii exclamative sau interjecţii, printr-un enunţ a cărui funcţie conativă este doar formală (persoana căreia îi este adresată nu este prezentă)	ironică: „O, te-admir progenitură de origine romană!” patetică: „O, tempora! O, mores!”
INVOCAŢIA RETORICĂ	rugăminte adresată divinităţii, muzei, unui erou, pentru a căpăta ajutor la rezolvarea unei probleme	„Eu în genunchi spre tine caut: / Părinte, orânduie-mi cărarea.”
IMPRECAŢIA (BLESTEMUL)	exprimarea spontană a dorinţei de pedepsire a unei persoane, formă de invocare a unor forţe supranaturale în vederea unei acţiuni destructive cu caracter punitiv (cu rol de pedeapsă)	„Ăsta e jocul Arde-l-ar focul!”
INTEROGAŢIA RETORICĂ	enunţul interogativ care formulează o întrebare ce implică răspunsul prin însăşi formularea şi conţinutul ei, ca un adevăr incontestabil	„Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni? /   I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!”
IV. FIGURI SEMANTICE (TROPI)
EPITETUL	alăturarea unui adjectiv, adverb etc., pe lângă un substantiv pentru a-l înfrumuseţa sau sublinia o însuşire socotită ca esenţială	Tipuri: - cromatic: „flori albastre” - personificator: „mândrul întuneric” - antitetic sau oximoronic: „bulgări fluizi” - sincretic (corespunde fuziunii percepţiilor senzoriale): „voce albă” - apreciativ: „om bun” - depreciativ: „om rău” -ornant: „călăreţul singuratic”
COMPARAŢIA	aăturarea a doi termeni cu scopul de a se releva trăsăturile asemănătoare şi de a se evidenţia unul dintre termeni	„Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri”
SIMBOLUL	imagine sau un semn concret prin care sunt sugerate însuşirile caracteristice ale unor fenomene sau noţiuni abstracte	Ex.: simbolul geniului creator în Luceafărul
OXIMORONUL	alăturarea a doi termeni contradictorii din care rezultă o necruţătoare ironie sau un dur adevăr	„sărăcie lucie” „otravă dulce” „suferinţă tu, dureros de dulce”
PERSONIFICAREA	procedeu tipic prin care se atribuie fiinţelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii sau unor idei abstracte, însuşiri şi manifestări ale omului	„Primăvara... suflă bruma din fereastră.”
ALEGORIA	discurs constituit cu dublu sens, unul literar şi altul figurat care se lasă subînţeles	Ex.: în Mioriţa, ideea morţii iniţiatice este exprimată alegoric prin viziunea unei nunţi de dimensiuni cosmice
V. FIGURI DE GÂNDIRE ŞI DE COMPOZIŢIE
HIPERBOLA	exagerată mărire sau micşorare a trăsăturilor unei fiinţe, lucru, fenomen, întâmplări	„crapă de necaz” „Vodă-i un munte”
ANTITEZA	opoziţia între două cuvinte, idei, personaje, fapte, termenii reliefându-se reciproc	Tipuri: structurală/rematică = vizează construcţia textului Ex.: Epigonii de M. Eminescu este alcătuit pe baza antitezei între trecut şi prezent punctiformă = cea redusă la un vers, sintagmă Ex.: „Toate-s vechi şi nouă toate”
METAFORA	figură de stil prin care se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau a unei expresii la o altă semnificaţie pe care nu o poate avea decât în virtutea unei comparaţii	Tipuri: explicită (in praesentia) = metafora în care sunt prezenţi ambii termeni: „lună, tu, stăpân-a mării” „Soarele, lacrima Domnului”, „Primăvara, o pictură parfumată” implicită (in absentia) = metafora în care este prezent numai un termen: „regina nopţii”